Din ce in ce mai multi turisti isi iau in bagaje, telefoanele smart, tabletele si laptop-urile, atunci cand pleaca in vacanta, ceea ce inseamna ca pot trimite felicitari, pot face poze ori pot ramane conectati la noutatile cotidiene prin intermediul Internetului. Ce nu stiu, este ca protectia inadecvata a acestor dispozitive, ii fac sa devina tinte usoare pentru infractorii cibernetici. G Data ii avertizeaza pe turisti sa nu utilizeze retele WLAN gratuite sau computere manipulate din Internet Cafe-uri. Inainte de a-si stabili coordonatele vacantei, utilizatorii de Internet ar trebui sa isi securizeze dispozitivele si sa tina seama de cateva sfaturi de securitate. G Data ii poate ajuta pe turisti, oferind sfaturi pentru o vacanta relaxanta si sigura – fara surprize neplacute.

“In perioada de vacanta infractorii cibernetici profita de pe urma faptului ca utilizatorii, nedespartiti de dispozitivele mobile, folosesc Internet Cafe-urile publice pentru a se conecta la Internet,” avertizeaza Eddy Willems, G Data Security Evangelist. “Atacatorii exploateaza retelele WLAN insuficient securizate sau manipuleaza computerele din Internet Cafe-uri, asa ca pot citi tot traficul de date si pot spiona informatiile de pe cartile de credit, parolele si datele personale.”

Expertii in securitate IT le recomanda turistilor sa-si securizeze telefoanele, tabletele si laptop-urile inainte de a pleca in vacanta si sa manifeste prudenta cat sunt departe de casa – pentru ca vacanta distractiva 2.0 sa nu se transforme in frustrare. “Inainte de plecarea in vacanta, utilizatorii ar trebui sa-si revizuiasca securitatea dispozitivelor mobile si sa-si instaleze toate update-urile disponibile. Utilizarea unei solutii de securitate eficienta este o necesitate.”

Mai mult decat atat, Willems ii sfatuieste pe utilizatori sa-si ia masuri de precautie in caz de furt sau pierdere: “O multime de date confidentiale sunt stocate, de regula, pe dispozitivele mobile, provocand mari neplaceri in cazul in care dispozitivul ajunge pe maini gresite. Utilizatorii ar putea sa-si echipeze dispozitivele cu protectie antifurt ce permite blocarea de la distanta sau stergerea tuturor datelor stocate.”

Noua sfaturi pentru o vacanta sigura

Inainte de plecare:

• Instalarea unei aplicatii de securitate: Turistii sunt sfatuiti sa-si instaleze o solutie de securitate eficienta.
• Aplicatiile software – permanent actualizate: Inainte de plecarea in vacanta, sistemul de operare si programele ar trebuie sa fie complet actualizate. Aceasta ii ajuta pe utilizatori sa inchida bresele de securitate ce ar putea fi exploatate de atacatori.
• Activati protectia antifurt: Utilizatorii ar trebui sa-si asigure dispozitivele in caz de pierdere, prin instalarea unei solutii de securitate care include si protectia antifurt. Aceasta permite ca dispozitivul sa fie localizat si blocat de la distanta, iar datele stocate pot fi sterse. Pe laptop-uri, datele importante de pe hard-disk ar trebui sa fie criptate, pentru a nu lasa nicio sansa infractorilor sa le acceseze.
• Setati un cont de email separat pentru felicitari trimise din vacanta: Cei care vor sa trimita „vederi” electronice catre prieteni sau familie ar trebui sa-si creeze un cont separat de email. In eventualitatea unui atac, doar acesta va fi compromis si va putea fi sters odata cu intoarcerea acasa.
• Salvati datele: Inainte de plecare, este ideala crearea unei copii a tuturor datelor aflate pe dispozitive sau pe alte medii de stocare.
• Notati numarul de blocare: Turistii ar trebui sa-si noteze numarul de service al operatorului de telefonie mobila sau al furnizorilor de carduri. Astfel, cardul, stick-ul de Internet sau dispozitivul mobil poate fi blocat imediat, in cazul pierderii.

Pe perioada vacantei:

• Evitati retelele publice WLAN: Utilizarea retelelor gratuite din aeroporturi, gari sau hoteluri ar trebui evitata pentru ca ofera, adesea, o securitate inadecvata. In locul acestora, turistii pot naviga pe Internet, folosind carduri UMTS oferite de operatorii de telefonie mobila.
• Atentie la Internet Cafe-uri: Computerele publice sunt, in general, insuficient securizate, asa ca turistii ar trebui sa evite tranzactiile de online banking si sesiunile de cumparaturi de pe Internet si sa nu-si descarce sau salveze niciun fel de date personale. In caz contrar, infractorii pot exploata aceste date si le pot folosi pentru a trimite propuneri ilegale.
• Nu le oferiti sanse „hotilor de buzunare”: Evitati imprumutarea sau nesupravegherea personala a dispozitivelor mobile. Utilizatorii ar trebui sa renunte la dispozitivele lor atunci cand merg la piscina hotelului sau pe plaja – hotii de buzunare sunt in cautarea turistilor mai putin suspiciosi. Incuierea acestora in camera de hotel poate fi o varianta, daca folosirea acestora nu este neaparat necesara.

Sursa foto: www.coolpctips.comSursa articolului: http://www.avsecurity.ro

Internetul este o retea internationala unde poate fi gasita aproape orice informatie de care avem nevoie, dar trebuie sa tinem cont si de faptul ca este o retea in care copiii pot fi in pericol.

Cum pot sa-mi ajut copiii sa navigheze in siguranta pe Internet?

In primul rand, trebuie sa ne gandim la potentialele pericole. Acestea includ urmatoarele:

• Asa-numitele „drive-by downloads” (adica programele periculoase care se instaleaza automat pe PC-ul tau atunci cand accesezi un site web);
• Riscul de infectie prin intermediul programelor de partajare a fisierelor peer-to-peer (P2P), care ofera acces altora la PC-ul tau;
• Reclama nesolicitata, incluzand pop-up-uri si programe de tip adware: acestea sunt instalate cateodata automat impreuna cu programe freeware care sunt disponibile pentru a fi descarcate de pe Internet ;
• Continut sexual explicit (sau alt continut neadecvat);
• Dezvaluirea unor informatii personale (ale lor sau ale tale);
• Descarcare de material piratat (cum ar fi fisierele video sau muzica);
• Perceperea ca o tinta de catre atacatorii online;
• Abordarea de catre pedofili (in camerele de discutii de pe Internet, de exemplu)

Ce trebuie sa fac pentru a-mi proteja copiii?

Copiii pot fi la fel de vulnerabili in mediul online precum sunt si in lumea reala si este important ca tu sa intelegi potentialele pericole. Exista cateva masuri pe care le poti lua pentru a reduce riscul expunerii lor la aceste pericole.

Vorbeste cu copiii tai despre potentialele pericole ce pot aparea online.

Daca este posibil, aseaza PC-ul intr-o camera la care are acces intreaga familie si incearcati sa impartasiti impreuna experienta online.

Incurajeaza-ti copiii sa vorbeasca despre tot ceea ce ii supara sau ii face sa se simta inconfortabil atunci cand sunt online.

Restrictioneaza paginile web la care au acces de pe PC-ul tau. Multe solutii de securitate iti permit acest lucru. Mai mult decat atat, Internet Explorer include o optiune – Control Continut – care te poate ajuta. (aceasta se poate gasi in Instrumente/Optiuni Internet/Continut)

Urmeaza indicatiile de mai sus pentru a-ti proteja PC-ul impotriva programelor periculoase si a hackerilor si ofera copiilor explicatii despre cum acestea ii pot ajuta sa se protejeze.

Furnizeaza-le informatii asupra a ceea ce au sau nu voie sa faca online. Iata cateva lucruri pe care ar trebui sa le ai in vedere:

Esti de acord cu …

• inregistrarea copiilor in retelele sociale sau pe alte site-uri web?
• realizarea de achizitii online?
• descarcarea de fisiere video, muzica sau programe?
• utilizarea programelor de mesagerie instant?
• vizitarea camerelor de discutii de pe Internet?

(Daca raspunsul este „da” la ultimele doua intrebari, asigura-te ca le-ai explicat copiilor si ca acestia au inteles ca nu trebuie sa poarte conversatii cu utilizatori pe care nu ii cunosc.)

Tine seama de faptul ca raspunsurile se pot schimba pe masura ce copiii tai cresc.

Pentru a-ti proteja copiii online:

• Vorbeste cu ei despre potentialele pericole;
• Instaleaza PC-ul intr-o camera la care au acces toti membrii familiei;
• Incurajeaza-ti copiii sa vorbeasca despre experienta lor online;
• Furnizeaza-le indicatii pentru activitatea lor online;
• Foloseste setarile programului pentru a restrictiona continutul online la care au acces copiii tai;
• Tine cont de sfaturile de mai sus referitoare la modalitatea de protectie impotriva codurilor periculoase si a atacurilor hacker-ilor.

Sursa: Kaspersky

Alegerea unei parole puternice este un element vital pentru a fi in siguranta in mediul online. Trebuie urmate cateva reguli de aur, pe care un numar surprinzator de oameni le ignora. Care sunt cele mai folosite trei parole? „parola”, „maimuta”, si „123456″.

De ce sunt importante parolele?

In prezent Internetul este utilizat pentru o gama larga de activitati, incluzand tranzactii bancare online, cumparaturi online si cercetare online. Din ce in ce mai mult folosim Internetul si pentru a socializa. In ultimii ani s-a inregistrat o crestere spectaculoasa a numarului retelelor sociale online cum ar fi Facebook, MySpace etc. Impartasim tot felul de informatii personale precum si muzica, fotografii si videoclipuri.

Din pacate, cu cat facem publice mai multe date personale, cu atat suntem mai expusi furtului de identitate online. Furtul de identitate se refera la furtul datelor personale care ii permit unui criminal cibernetic sa obtina bunuri si servicii in numele tau. Un criminal cibernetic poate, de exemplu, deschide un cont bancar, obtine un card de credit sau poate aplica pentru un permis de conducere sau pasaport. Sau poate fura pur si simplu bani din contul bancar.

Avand in vedere ca parolele protejeaza date atat de valoroase, este foarte clar de ce sunt atat de importante. Ar trebui sa-ti protejezi toate conturile online cu parole – dar fii foarte atent la alegerea lor.

Parolele te ajuta sa te protejezi impotriva furtului datelor personale. Prin folosirea lor, criminalilor cibernetici le este mai greu sa afle informatii despre tine, despre contul tau bancar (sau alte conturi online) si sa iti fure banii.

Alegerea unei parole puternice este un element important de reducere a riscului de a deveni o victima a cibercriminalitatii. Urmatoarele indicatii ar trebui sa te ajute sa-ti alegi o parola pentru conturile tale online.

Cum sa alegi parole sigure

Foloseste parole usor de memorat, pentru a nu fi nevoit sa le notezi sau sa le salvezi intr-un fisier pe PC (tine seama de faptul ca un asemenea fisier poate fi furat de criminalii cibernetici).

Nu folosi cuvinte reale pe care un hacker sau un criminal cibernetic le poate gasi intr-un dictionar.

Foloseste o combinatie de majuscule si minuscule, numere si caractere non-alfanumerice cum ar fi semnele de punctuatie (desi acestea din urma nu sunt permise intotdeauna).

Nu recicla parole, ex. nu folosi „parola1″, „parola 2″, „parola 3″ pentru diferite conturi.

Daca este posibil foloseste o fraza-parola, in locul unui singur cuvant.

Nu folosi aceeasi parola pentru mai multe conturi. Daca un criminal cibernetic afla parola de la unul din conturile tale, o poate folosi si la celelalte.

Cum sa-ti protejezi parolele

Nu folosi parole evidente care ar putea fi ghicite cu usurinta, cum ar fi numele sotului/sotiei, numele copiilor, numele animalelor, numarul masinii, coduri postale etc.

Nu dezvalui nimanui parolele tale. Daca o organizatie te contacteaza pentru a-ti solicita parolele, chiar si prin telefon, nu le furniza nicio informatie personala. Èšine seama de faptul ca nu stii cine se afla la celalalt capat al firului.

In cazul in care un magazin online sau un site web iti trimite un e-mail de confirmare care contine o parola noua, intra din nou in cont si schimba-ti parola imediat.

Verifica daca solutia ta de securitate blocheaza incercarile criminalilor cibernetici de a-ti intercepta sau fura parolele.

Atunci cand iti alegi parolele:

• Asigura-te ca sunt usor de memorat;
• Nu le dezvalui nimanui;
• Nu te lasa convins sa le dezvalui unor organizatii ce par a fi legitime;
• Combina majuscule si minuscule, numere si caractere non-alfanumerice;
• Nu folosi aceeasi parola pentru conturi multiple;
• Nu le recicla („parola1″, „parola2″, etc.).

Sursa: Kaspersky

Nu este nimic neobisnuit sa afli la stiri ca a mai avut loc un atac prin intermediul postei electronice. “Inca unul?”, vine firesc intrebarea, in conditiile in care fiecare dintre noi ar trebui sa stie deja foarte bine cum functioneaza aceste escrocherii. Afla ce trebuie sa faci sau, mai bine zis, sa nu faci daca nu vrei sa te trezesti cu contul golit!

Ce sunt atacurile de tip phishing?
Phishing-ul se bazeaza in primul rand pe credulitatea utilizatorilor. Aceste atacuri constau in trimiterea de mesaje electronice, care par sa vina din partea unor institutii serioase (banci, PayPal, eBay etc) si care, sub pretextul actualizarii datelor sau al unor castiguri, ii pacalesc pe utilizatori sa-si faca publice datele personale, parolele, numerele unor conturi bancare si altele.

Unii utilizatori au incredere in mesajul primit si acceseaza aceste pagini, care nu sunt altceva decat clone ale site-urilor oficiale ale bancilor. Odata intrat pe pagina respectiva, clientului neavizat i se cer diverse informatii. Cei care fac greseala sa isi treaca datele legate de cont sunt victime sigure.

Oricine are o adresa de mail poate fi tinta unui astfel de atac. Anual, sute de persoane sunt pacalite prin aceasta metoda. In mesaj li se spune ca pot, spre exemplu, sa vada situatia contului, cati bani mai au in el si ce tranzactii au facut.

Important de stiut! Bancile nu trimit niciodata asemenea mesaje, nu cer niciodata codul PIN al clientilor, acesta fiind stiut si folosit exclusiv de titularul cardului! Iar pentru verificarea situatiei financiare online se foloseste serviciul de Internet Banking.

“Cea mai sigura metoda de a te proteja impotriva phishing-ului este sa nu deschizi email-ul, in cazul in care iti dai seama ca ceva este in neregula. De pilda, nu ai un cont deschis la banca de la care se presupune ca ai primit mesajul”, recomanda Mihai Moldovanu, expert IT.
Daca se intampla sa ai un cont la acea banca sau daca mesajul iti promite castiguri de care nu ai habar, verifica intotdeauna cine este expeditorul in campul “From” si catre cine a mai fost trimis email-ul, cu alte cuvinte campul “To”.

“Daca sursa nu este de incredere, numele bancii poate sa nu apara exact sau este insotit de caractere ciudate”, mai explica Mihai Moldovanu. De exemplu, campul “From” al email-ului poate contine adresa web companiei, cu extensia “.com” sau “.ro”. Tot astfel, mesajul poate contine logo-uri sau imagini preluate de pe site-ul companiei legitime, pentru a face toata frauda mai credibila.

Fereste-te de link-uri!
De asemenea, in interiorul mesajului apar tot felul de link-uri. Legatuta web catre un site clonat se poate face pe cuvinte cum ar fi: “click aici”, “log in” si numele bancii sau chiar intreaga adresa web a institutiei, plus extensii ca “secure”, pentru ca povestea sa fie si mai inselatoare.
Atentie! Daca ai deschis mesajul, sterge-l de indata ce ti-ai dat seama ca este o pacaleala! Si, in cazul in care vezi, dar nu-ti vine totusi sa crezi ca mesajul nu este unul legitim, nu da click pe link-uri! Este bine de stiut ca unii clienti de mail, cum ar fi Outlook, afiseaza adresa si iti poti da seama ca nu este a bancii sau a institutiei de la care se presupune ca ai primit email-ul.

Phishing “upgradat”
La fel ca in cazul virusilor informatici, dupa ce oamenii incep sa-si dea seama de frauda, infractorii gasesc noi si noi metode de a face atacurile un pic diferite. Cel mai nou tip de phishing este cel indreptat catre un singur utilizator sau un department dintr-o companie.
Mesajul pare a fi trimis de un coleg din aceeasi institutie (de obicei de la resurse umane sau de la departamentul de suport tehnic), cerand informatii legate de conturi si parole. Odata ce obtin aceste date, atacatorii intra in retele securizate.

Mai mult decat atat, link-urile pot duce catre site-uri ce contin spyware sau virusi ce fura datele de care infractorii au nevoie. Asadar, nu uita nici de programele antivirus!

Sursa:  SecuritateIT

• Scanati intotdeauna atasamentele email-urilor inainte de a le deschide, chiar daca apparent sunt doar fisiere text sau le primiti de la persoane cunoscute;
• Mentineti la zi actualizarile de securitate. Marea majoritatea a virusilor din ziua de azi se bazeaza pe bug-uri de securitate;
• Scanati intotdeauna floppy disk-urile inainte de utilizare si comutati-le in modul write-protect dupa ce transferati datele pe ele;
• Asigurati-va ca v-ati configurat computerul sa porneasca direct de pe hard-disk, nu de pe floppy sau de pe CD-ROM drive;
• Instalati numai programe originale;
• Scanati de virusi toate programele noi;
• Fiti precauti cu macro-urile, in special in cazurile cand nu e nevoie de ele;
• O masura de precautie este utilizarea optiunii “read only” pentru toate fisierele din retele;
• Utilizati un program AV original, mentineti-l la zi si solicitati furnizorului de servicii de securitate toate informatiile necesare;
• Nu deschideti fisierele primite pe instant messenger, fara a le scana. Incercati sa intrebati pe cel care v-a transmis fisierul, daca intr-adevar a avut aceasta intentie, deoarece virusii au abilitatea de a se transmite singuri, fara stirea utilizatorului.

Sursa: Avira

Modelul de securitate pentru un sistem informatic poate fi vazut ca avand mai multe straturi ce reprezinta nivelurile de securitate ce inconjoara subiectul ce trebuie protejat. Fiecare nivel izoleaza subiectul si il face mai dificil de accesat in alt mod decat cel in care a fost prevazut.

Securitatea fizica reprezinta nivelul exterior al modelului de securitate si consta, in general, in inchiderea echipamentelor informatice intr-o alta incinta precum si asigurarea pazei si a controlului accesului. O problema o constituie salvarile sub forma de copii de rezerva ale datelor si programelor, precum si siguranta pastrarii suportilor de salvare (backup). Retelele locale sunt, in acest caz, de mare ajutor, copiile de rezerva putandu-se face prin retea pe o singura masina ce poate fi mai usor securizata.

Securitatea fizica trebuie abordata foarte serios deoarece toate masurile de securitate logice, cum ar fi stabilirea de parole pe sistemul respectiv, devin nesemnificative in cazul accesului neautorizat la echipamente. O alta problema importanta in securitatea fizica unui sistem informatic o constituie pur si simplu sustragerile de echipamente sau a suportilor de backup.

Securitatea logica consta din acele metode logice (software) care asigura controlul accesului la resursele si serviciile sistemului. Ea are, la randul ei, mai multe niveluri impartite in doua grupe mari : niveluri de securitate a accesului si niveluri de securitate a serviciilor.

Securitatea accesului cuprinde:

• accesul la sistem, care este raspunzator de a determina in ce conditii si in ce moment este sistemul accesibil utilizatorilor. El poate fi raspunzator de asemenea si de gestionarea evidentei accesului. Accesul la sistem poate efectua si deconectarea fortata in anumite cazuri (ex. expirarea contului, ora de varf, …);
• accesul la cont care verifica daca utilizatorul ce incearca sa se conecteze are un nume si o parola valida;
• drepturile de acces (la fisiere, resurse, servicii etc.) care determina de ce privilegii dispune un utilizator (sau un grup de utilizatori) dat.

Securitatea serviciilor controleaza accesul la serviciile unui sistem (calculator, retea). Din acest nivel fac parte:

• controlul serviciilor care este responsabil cu functiile de avertizare si de raportare a starii serviciilor, precum si de activarea si dezactivarea diverselor servicii oferite de catre sistemul respectiv;
• drepturile la servicii care determina exact cum foloseste un anumit cont un serviciu dat (acces la fisiere, resurse, prioritate,…)

Odata stabilita conexiunea logica, subsistemul de securitate a accesului valideaza contul de acces. Subsistemul de securitate a serviciilor monitorizeaza activitatea utilizatorului si ia masuri in cazurile in care cererile acestuia depasesc drepturile specificate in profilul utilizatorului (sau grupului de utilizatori) respectiv. Accesul intr-un sistem sigur perfect ar trebui sa se faca prin aceste niveluri de securitate descrise mai sus, de “sus” in “jos” fara sa permita ocolirea vreunuia din ele.

Securitatea la nivel de gazda urmeaza principiile enuntate mai sus. In cazul unui sistem conectat la Internet distingem:

• entitatile ce au acces local la acea masina (utilizatori, programe server, agenti locali) precum si drepturile acestora (ce are voie sa faca un anumit utilizator, cu ce privilegii ruleaza un anume proces, ce prioritate are un proces, ce drepturi are asupra fisierelor respective, asupra spatiului de stocare, ce resurse si intre ce limite are voie sa acceseze);
• serviciile oferite catre exterior (publice sau pentru anumiti utilizatori; autentificare, monitorizare);
• sistemul de operare (tipul, distributia, servicii implicite oferite – filtrarea sau dezactivarea celor de care nu e nevoie, bug-uri cunoscute, revizii etc.)

Sursa: MIHAI, Ioan-Cosmin; “Securitatea sistemului informatic”, ISBN 978-973-627-369-8, Editura Dunărea de Jos, Galați, 2007

Identificarea elementelor care sa asigure un grad corespunzator de securitate presupune o planificare riguroasa si identificarea exacta a obiectivelor. Gradul de expunere a sistemelor informationale variaza in functie de domeniul in care activeaza fiecare organizatie. Cu cat acest risc este mai mare, atentia care trebuie acordata securitatii datelor ar trebui sa fie mai mare. Institutiile financiare, industria apararii, aerospatiala, industria tehnologiei informatiei sau industria electronica sunt sectoarele cu cel mai mare grad de risc in ceea ce priveste securitatea informatiilor.

Este important ca fiecare organizatie sa poata sa-si identifice propriile cerinte de securitate. Pentru aceasta ea trebuie sa faca apel la trei surse principale:

• evaluarea riscurilor: se identifica amenintarile asupra resurselor, se evalueaza vulnerabilitatea la aceste amenintari si probabilitatea de producere a lor si se estimeaza impactul potential;
• legislatia existenta pe care o organizatie trebuie sa o respecte;
• setul specific de principii, obiective si cerinte pentru procesarea informatiei, pe care organizatia le dezvolta pentru a-si sustine activitatile.

Pentru a analiza riscurile o organizatie isi poate identifica propriile cerinte legate de securitate. Un astfel de proces presupune in general patru etape principale:

• identificare resurselor care trebuie protejate;
• identificarea riscurilor/amenintarilor specifice fiecarei resurse;
• ierarhizarea riscurilor;
• identificarea controalelor prin care vor fi eliminate/diminuate riscurile.

Pentru a-si defini politica de securitate trebuie sa se decida:

• care amenintari trebuie eliminate si care se pot tolera;
• care resurse trebuie protejate si la ce nivel;
• cu ce mijloace poate fi implementata securitatea;
• care este pretul (financiar, uman, social etc.) masurilor de securitate care poate fi acceptat.

Un aspect important in stabilirea mecanismelor de securitate o constituie partea financiara. Un mecanism de control nu trebuie sa depaseasca valoarea bunului ce trebuie protejat.

Odata stabilite obiectivele politicii de securitate, urmatoare etapa consta in selectia serviciilor de securitate – functiile individuale care sporesc securitatea. Fiecare serviciu poate fi implementat prin metode (mecanisme de securitate) variate pentru implementarea carora este nevoie de asa-numitele functii de gestiune a securitatii. Gestiunea securitatii consta in controlul si distributia informatiilor catre toate sistemele in scopul utilizarii serviciilor si mecanismelor de securitate si al raportarii evenimentelor de securitate ce pot aparea catre administratorii de retea.

Sursa: MIHAI, Ioan-Cosmin; “Securitatea sistemului informatic”, ISBN 978-973-627-369-8, Editura Dunărea de Jos, Galați, 2007

Utilizatorii sunt adesea sfatuiti sa verifice periodic sistemul impotriva infectarilor, insa in conditiile scenariilor actuale ale atacurilor informatice, acest lucru nu mai este de ajuns. Frecvent, este nevoie de mai mult decat informatii de baza despre securitate IT pentru a remedia un calculator infectat, iar multi utilizatori incepatori nu au cunostiinte despre acest lucru. In conditiile in care multe amenintari din prezent sunt create special pentru a nu fi detectate, exista totusi cateva indicii prin care putem identifica un calculator compromis.

Specialistii Panda Security au elaborat un ghid simplu cu cele mai raspandite 10 semne de infectare :

1. “Computerul vorbeste cu mine“. Apar pe ecran tot felul de ferestre “pop-up” si mesaje publicitare, precizand ca PC-ul este infectat si ca are nevoie de protectie. Acesta este un exemplu tipic de infectare. Este vorba fie de un program spion (“spyware”) in computer sau de o infectare cu un antivirus fals (numit si “rogueware“).
2. “Computerul meu functioneaza extrem de incet“. Acesta poate fi un simptom pentru multe cauze, inclusiv infectarea cu un virus. In cazul in care s-a produs infectarea cu un virus, vierme sau troian, acestea pot consuma resursele calculatorului, facandu-l sa functioneze mai greu decat de obicei.
3. “Aplicatii care nu pornesc”. De cate ori ati incercat sa porniti o aplicatie din meniul start sau de pe desktop si nimic nu se intampla? Uneori se poate deschide chiar un alt program. Ca si in cazul anterior, poate fi vorba de orice alta problema, insa este cel putin un simptom care va spune ca ceva nu este in regula.
4. “Nu ma pot conecta la Internet sau acesta ruleaza extrem de incet“. Pierderea accesului la Internet este un alt semn al infectarii, desi poate fi cauzat si de probleme legate de furnizorul de Internet sau router. Pe de alta parte, este posibil sa aveti o conexiune la Internet care functioneaza mult mai greu decat de obicei. Daca ati fost infectat, malware-ul se poate conecta la o anumita adresa de Internet sau poate deschide anumite conexiuni separate, limitand astfel viteza de accesare a Internetului sau chiar facand imposibila folosirea acestuia.
5. “Cand ma conectez la Internet, mi se deschid pe ecran tot felul de ferestre sau pagini web nesolicitate”. Acesta este cu siguranta un alt semn al infectarii cu malware. Multe fisiere virale sunt concepute special pentru redirectarea traficului de Internet catre anumite website-uri, fara consimtamantul utilizatorului, sau chiar sa imite anumite website-uri, creand impresia unui site legitim.
6. “Unde au disparut fisierele mele?“ . Sa speram ca nimeni nu va pune aceasta intrebare, desi anumite atacuri sunt concepute special pentru criptarea sau stergerea anumitor fisiere si chiar mutarea documentelor dintr-un loc in altul. Daca va gasiti in aceasta situatie, este cazul sa incepeti sa va faceti griji.
7. “Antivirusul meu a disparut, firewall-ul este dezactivat”. O alta actiune tipica a amenintarilor de pe Internet este dezactivarea sistemelor de securitate (antivirus, firewall, etc) instalate pe calculator. Daca un singur program s-ar opri, poate ca ar fi vorba de o eroare de software, dar daca toate componentele de securitate s-ar dezactiva, aveti cu siguranta computerul infectat.
8. “Computerul meu vorbeste in alta limba”. Daca limba anumitor aplicatii se schimba, ecranul apare inversat, “insecte” ciudate incep sa “manance” ecranul, este posibil sa aveti un sistem infectat.
9. “Imi lipsesc fisiere necesare pentru a rula jocuri, programe etc”. Din nou, acest lucru ar putea fi un semn de infectare, desi este posibil sa fie vorba de o instalare incompleta sau incorecta a acelor programe.
10. “Computerul meu practic a innebunit”. In cazul in care computerul dumneavoastra incepe sa actioneze singur sau sa trimita email-uri fara sa stiti, daca aplicatii sau ferestre de Internet se deschid singure, in mod sporadic, sistemul ar putea fi compromis de malware.

In toate scenariile prezentate mai sus sau daca aveti cea mai mica banuiala ca aveti computerul infectat, Panda Security va recomanda sa cautati aplicatii de securitate alternative la cele pe care le aveti instalate (daca aveti). Nu este nevoie sa le dezinstalati pe cele curente, puteti folosi programe antivirus online, gratuite, cum ar fi Panda ActiveScan.

Un lucru este cert: o a doua opinie despre sanatatea PC-ului dumneavoastra este intotdeauna binevenita si ar putea sa va protejeze datele, intimitatea si, in multe cazuri, banii.

Sursa: Panda Security